Sunt foarte multi care marturisesc ca astfel de zile nu au mai fost peste Romania. Ca si cum ar fi trait in alta tara ori pe un continent privat, dincolo de drama conationalilor nostri. Ca si cum n-am fi avut pana acum langa noi saraci si bolnavi si batrani si umiliti sociali si someri si []Sunt foarte multi care marturisesc ca astfel de zile nu au mai fost peste Romania. Ca si cum ar fi trait in alta tara ori pe un continent privat, dincolo de drama conationalilor nostri. Ca si cum n-am fi avut pana acum langa noi saraci si bolnavi si batrani si umiliti sociali si someri si copii abuzati si raniti in razboaiele din familii ori dintre familii, tineri demotivati ori alcoolizati, maturi dezmosteniti de copiii lor, ori batrani internati in sisteme destramate si ucigatoare de sufletCeea ce lipseste Romaniei acum tine de deplasarea de pe real pe ifos si ingamfare in cautarea solutiilor. Lasii care fac teologie ca politica, pe bloguri, nesemnatii, ascunsi dupa citate trunchiate, rugatorii dupa duh fara niciun fel de discernere a duhurilor, miluitorii de fast si saracii de lux, inghetatii la inima care hiberneaza in spatele dramelor propriilor lor familii, simplistii care se ascund in spatele incapacitatii de a se scoli pentru a blama pe cei care muncesc serios in Romania nu e o rusine sa ai diplome, ci e lipsit de Dumnezeu sa muncesti pentru ele, modele pro/contra, liderii de grupuscule obstinati in amanunte disperate, tot soiul de astfel de crizati, care au potopit Biserica, sunt si ei rod al starii de criza prelunga prin care trece Romania. Ei si altii, multi, descopera rana mai adanca in care ne zbatem azi. Oboseala de a mai fi oameni, de a uita modul in care Dumnezeu pentru fiecare dintre noi ingaduie o lucrare si un mod de a lucra, de a intelege ca Biserica este una, dar noi suntem diferiti prin stare si lucrare, ca pe unii El ne trimite sa vestim pe margine de drumuri, la raspantii unde pandesc lupii, iar pe altii in saloanele de poezie ale lumii. Ca Dumnezeu lucreaza din realitati, nu din zvonuri, ca Dumnezeu nu trage cu urechea pe la usi. Ca El nu este in criza pentru ca nu marseaza cu crizatii pe scenarii ale frustrarii, ci lucreaza, din plin, cu virtutea insignifianta pentru cei mai multi -, pe care abia daca o mai simtim noi...