CU DOMNUL SPRE GOLGOTA (I) – IV
Este noapte inca cerul e senin si plin de stele,Petru undeva mai plange amarat, cu lacrimi grele,la mormant glumesc soldatii,luna scapata spre mare. Dar deodata-un fulger cade,flacari tot vazduhul paresi-mbracat in foc si raze,un arhanghel se coboara,sar pecetile-ntr-o parte,piatra-a alta parte zboara,ca trasniti cad pazitorii, tremurand pierduti de frica, cu Iisus Biruitorul viata noua se []Este noapte inca cerul e senin si plin de stele,Petru undeva mai plange amarat, cu lacrimi grele,la mormant glumesc soldatii,luna scapata spre mare.
Dar deodata-un fulger cade,flacari tot vazduhul paresi-mbracat in foc si raze,un arhanghel se coboara,sar pecetile-ntr-o parte,piatra-a alta parte zboara,ca trasniti cad pazitorii, tremurand pierduti de frica, cu Iisus Biruitorul viata noua se ridica!E mormantul gol, caci Domnul inviat-a cu marire,ne-a schimbat intunecimea pe vecie-n stralucire,a-nviat Mantuitorul pus alaturea cu furii,s-a-mplinit in clipa asta Taina scriselor Scripturii.
Fost-a judecat de lume,cruce grea I-au dat sa poarte,cuie I-au batut in palme,rasplatitu-L-au cu moarte,pus-au lespede deasupra, pusu-I-au peceti in cale,insa n-au putut s-opreasca slava Invierii Sale.
Cati nu s-au luptat de-atunceasa-L ingroape sub vreo gliesi pecetile sa-I puna iar deasupra, pe vecie? Insa chiar de-a fost pe crucesi-apoi pus sub piatra rece,chiar de-au inceput calaii plini de fala a-si petrece, cand ei nici gandeau,atuncea au ramas cu toti de-ocara,de sub lespezi, Rastignitul totdeauna iese-afara.
Au fost multi si fi-vor inca cei ce sa-L omoare cata,dar inchis sa-L tina nimeni n-o sa poata niciodata,ca nu-i omsi nici putere sa-L ingroape pe vecie,El, Iisus Biruitorul,biruie mereu si-nvie.
TRAIAN DORZ din Cantarile Dintai , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
Dar deodata-un fulger cade,flacari tot vazduhul paresi-mbracat in foc si raze,un arhanghel se coboara,sar pecetile-ntr-o parte,piatra-a alta parte zboara,ca trasniti cad pazitorii, tremurand pierduti de frica, cu Iisus Biruitorul viata noua se ridica!E mormantul gol, caci Domnul inviat-a cu marire,ne-a schimbat intunecimea pe vecie-n stralucire,a-nviat Mantuitorul pus alaturea cu furii,s-a-mplinit in clipa asta Taina scriselor Scripturii.
Fost-a judecat de lume,cruce grea I-au dat sa poarte,cuie I-au batut in palme,rasplatitu-L-au cu moarte,pus-au lespede deasupra, pusu-I-au peceti in cale,insa n-au putut s-opreasca slava Invierii Sale.
Cati nu s-au luptat de-atunceasa-L ingroape sub vreo gliesi pecetile sa-I puna iar deasupra, pe vecie? Insa chiar de-a fost pe crucesi-apoi pus sub piatra rece,chiar de-au inceput calaii plini de fala a-si petrece, cand ei nici gandeau,atuncea au ramas cu toti de-ocara,de sub lespezi, Rastignitul totdeauna iese-afara.
Au fost multi si fi-vor inca cei ce sa-L omoare cata,dar inchis sa-L tina nimeni n-o sa poata niciodata,ca nu-i omsi nici putere sa-L ingroape pe vecie,El, Iisus Biruitorul,biruie mereu si-nvie.
TRAIAN DORZ din Cantarile Dintai , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
