Europa o reprezintă pe femeia gârbovă
Omul garbovit nu priveste la cer, ci la pamant. Asa era in vremea aceea o femeie garbova. De optsprezece ani impliniti, capul ei era impreunat cu genunchii, incat putea privi doar praful pamantului si viermii din praf, si respira praf si toate duhorile pamantului. Dar Hristos s a milostivit de ea, si i-a strigat: Femeie, slobozitu-te-ai []Omul garbovit nu priveste la cer, ci la pamant. Asa era in vremea aceea o femeie garbova. De optsprezece ani impliniti, capul ei era impreunat cu genunchii, incat putea privi doar praful pamantului si viermii din praf, si respira praf si toate duhorile pamantului. Dar Hristos s a milostivit de ea, si i-a strigat: Femeie, slobozitu-te-ai de boala ta. i si-au pus pre dansa mainile; si indata s a indreptat, si slavea pre Dumnezeu. (Lc. 13:12-13)Talcuirea moderna: din toate continentele acestei lumi, Europa o reprezinta pe femeia garbova. De cand intai-statatorii duhovnicesti ai Europei, fara stiinta si voia popoarelor Europene, s au rupt de adevarata Biserica a lui Hristos, din Rasarit, de atunci omenirea Europeana a inceput din ce in ce mai mult sa se garboveasca si sa-si aplece capul spre pamant. Veacul al XX-lea este veacul cel mai bolnav din viata omenirii Europene, caci in acest veac capul omenirii s a aplecat atat de jos, incat s a impreunat cu genunchii, iar de aici nu mai poate vedea decat pamantul si viermii pamantului, si nu mai poate respira decat duhorile pamantului. Sa-i vorbesti despre cer inseamna sa-i vorbeste despre ceea ce nu poate vedea, caci intreaga ei fiinta e atat de garbovita incat, cu simturile ei, nu poate percepe decat ceea ce e jos, ce e din pamant, ce e mai prejos de om.
Din aceasta perspectiva a femeii garbove trebuie privita si pretuita intreaga viata a Europei din veacurile trecute. Din aceasta perspectiva a luminii, cea a unei femei garbove ce priveste in pamant, s a dezvoltat stiinta, arta, economia, politica si intreaga viata omeneasca, individuala si sociala indeosebi viata omeneasca. Privind numai la pamant, s a explicat totul prin pamant. Vazand numai pamantul, s a luptat doar pentru pamant. Auzind numai pamantul, toata stiinta omeneasca s a lasat purtata de freamatul pamantului umed. Simtind numai miasma putreziciunii pamantesti, acel miros a covarsit toate bine-placutele miresme ceresti. Mintea omeneasca s a preocupat doar cu cercetarea celor pe care le poate vedea cu ochiul, auzi cu urechea si mirosi cu nasul, s a incredintat adica pamantului si numai pamantului aceasta era intelegerea femeii garbove. Sute de aparate a nascocit mintea femeii garbove, ca sa cerceteze pamantul si cele din pamant. A cercetat toate plantele si radacinile, viermii mari si mici, si pe cei foarte mici, pe cei vazuti si pe cei nevazuti.
Femeia garbova si-a inarmat ochii cu microscoape si cu ochelari fini, ca sa vada cu de-amaruntul tot musuroiul de viermi. Pe toate le-a vazut, pe toate le-a aflat, si a vestit cerului si pamantului ca nu exista nimic afara de viermi, mari si mici, vazuti si nevazuti, ganditori si neganditori, ca omul este numai un vierme intre viermi, iar deasupra viermilor, un supra-vierme.[1] Atat a putut vedea femeia garbova, si nimic mai mult. Ca sa vada mai mult, ar fi...
Din aceasta perspectiva a femeii garbove trebuie privita si pretuita intreaga viata a Europei din veacurile trecute. Din aceasta perspectiva a luminii, cea a unei femei garbove ce priveste in pamant, s a dezvoltat stiinta, arta, economia, politica si intreaga viata omeneasca, individuala si sociala indeosebi viata omeneasca. Privind numai la pamant, s a explicat totul prin pamant. Vazand numai pamantul, s a luptat doar pentru pamant. Auzind numai pamantul, toata stiinta omeneasca s a lasat purtata de freamatul pamantului umed. Simtind numai miasma putreziciunii pamantesti, acel miros a covarsit toate bine-placutele miresme ceresti. Mintea omeneasca s a preocupat doar cu cercetarea celor pe care le poate vedea cu ochiul, auzi cu urechea si mirosi cu nasul, s a incredintat adica pamantului si numai pamantului aceasta era intelegerea femeii garbove. Sute de aparate a nascocit mintea femeii garbove, ca sa cerceteze pamantul si cele din pamant. A cercetat toate plantele si radacinile, viermii mari si mici, si pe cei foarte mici, pe cei vazuti si pe cei nevazuti.
Femeia garbova si-a inarmat ochii cu microscoape si cu ochelari fini, ca sa vada cu de-amaruntul tot musuroiul de viermi. Pe toate le-a vazut, pe toate le-a aflat, si a vestit cerului si pamantului ca nu exista nimic afara de viermi, mari si mici, vazuti si nevazuti, ganditori si neganditori, ca omul este numai un vierme intre viermi, iar deasupra viermilor, un supra-vierme.[1] Atat a putut vedea femeia garbova, si nimic mai mult. Ca sa vada mai mult, ar fi...
