Sa retraim minunea frumoaselor izbanzi din anii tineretii cu steaguri fluturate, cand tremurau toti leii, infranti de mieii blanzi, cand rasunau toti muntii de imne-nflacarate! Sa retraim fiorii frumosului elan cand apasam pe pluguri in lung si-n lat, pe creste, cand greul grau de aur mustea in orice lan, umpland de veselie hotarele aceste. Sa []Sa retraim minunea frumoaselor izbanzidin anii tineretii cu steaguri fluturate,cand tremurau toti leii, infranti de mieii blanzi,cand rasunau toti muntii de imne-nflacarate!Sa retraim fiorii frumosului elancand apasam pe pluguri in lung si-n lat, pe creste,cand greul grau de aur mustea in orice lan,umpland de veselie hotarele aceste. Sa retraim caldura frumosului sarutcu gene-nlacrimate si inima fierbinte,cand, mai de pret ca fratii, nimic nu ne-a parut,cand ne spuneam iubirea in lacrimi, nu-n cuvinte!Sa reaprindem iarasi frumosul foc de-atuncisa arda-n noi hatisul de-ncredintari straine,sa ne simtim cu totii din nou ca niste pruncice-ngenuncheati cu mama invata sa se-nchine.

Atunci gusta-vom iarasi frumoasele izbanzidin sfanta ostasie cu steaguri fluturatesi fratii ce sfasie vor fi iar fratii blanzisi genele cu ura iar gene-nlacrimate! de Traian Dorz, din Cantarea Biruintei