Se intampla ani in urma Descoperisem un batran, tipograf de pe vremea Parintelui Iosif Trifa. Un om drept, suav scapat de sub patina timpului. Apoi am inceput sa ii caut si pe ceilalti, supravietuitorii unui moment de gratie divina, acela de a fi, chiar si vremelnic, in preajma Parintelui. i au fost cativa, raspanditi pe []Se intampla ani in urma Descoperisem un batran, tipograf de pe vremea Parintelui Iosif Trifa. Un om drept, suav scapat de sub patina timpului. Apoi am inceput sa ii caut si pe ceilalti, supravietuitorii unui moment de gratie divina, acela de a fi, chiar si vremelnic, in preajma Parintelui. i au fost cativa, raspanditi pe fronturile Oastei. Suflete uitate in preocuparile noastre, insa iubite nobiliar de Dumnezeu. Rar mi-a fost dat sa intalnesc oameni mai frumosi, mai luminosi, mai cuminti Fiecare dintre ei in parte a fost ca o fila de acatist. Un acatist dintr-o vecernie a carei inserare irumpea in Vesnicie. Le vedeai mainile trudite negasindu-si locul de nedisimulata emotie, ochii vibrand cumpatat a neputincioasa lacrimare, pentru ca mai apoi, incepand sa marturiseasca despre Parintele lor Iosif, cuvintele sa izvodeasca grai de cazanii. Din amintirile lor, personalitatea Preotului Iosif e una cu totul omenesc de covarsitoare. oFire blanda, mereu atent la cei din jur si la fiecare detaliu in parte, nu a incetat niciodata sa gaseasca un cuvant tamaduitor pentru fiecare, uneori spus chiar cu o duioasa sagalnicie, atunci cand simtea ca aceasta e cea mai potrivita cale de a ajunge la inima celuilalt. Sora Sofia Bucur din Sibiu, fiica primului ostas, in inocenta copilariei sale, in urma vizitelor foarte dese facute de Parintele parintilor sai, il percepea pe atunci ca pe un Mos Craciun ! i aceasta, datorita bunatatii sale coplesitoare. Sambata seara venea la noi, aici, marturisea sora. Spunea: Am venit, frate Bucur, sa va vad! Mergeam si-i sarutam mana. Parintele, intotdeauna, ne dadea cate o carte, cate ceva. Noi ne bucuram, ca eram copii, mergeam la scoala si ne placea sa avem cate o carte. Seara, pe la 8-10, pleca de la noi, iar tata il conducea. Mie si surorii mele ni se parea ca Parintele Iosif a coborat parca de undeva de sus, dintr-o poveste De pe munte de undeva, asa Era tare dragut! i avea si un dar de a povesti! Era si comic, ne facea sa radem cu totiiFratele Ioan Deac (Sighisoara, Mures), unul dintre tipografi, il percepe in alta relevanta ipostaza: L-am vazut de multe...