1. Duhul si Cuvantul lui Dumnezeu se adreseaza nu tuturor oamenilor in general ci fiecarui om in parte. Pentru ca fie indemnul, fie mustrarea care se adre-seaza tuturora nu si le ia nimeni pentru sine. Cand nu numesti pe nimeni este ca si cum ai vorbi nimanui. i cand arati peste tot este ca []1. Duhul si Cuvantul lui Dumnezeu se adreseaza nu tuturor oamenilor in general ci fiecarui om in parte.

Pentru ca fie indemnul, fie mustrarea care se adre-seaza tuturora nu si le ia nimeni pentru sine.

Cand nu numesti pe nimeni este ca si cum ai vorbi nimanui. i cand arati peste tot este ca si cum ai arata nica-ieri.2. Putine sunt sufletele cinstite care, cand Cuvantul lui Hristos spune: Toti au pacatuit sa inteleaga: Da, eu sunt acela care am pacatuit, Doamne . i cand El spune: Fiecare sa se nasca din nou , sa zica: Da, eu trebuie sa ma nasc din nou, Doamne .3. Daca noi vrem numai sa-i invatam cu vorbele noastre pe altii dar nu dovedim cu toata evlavia, prin faptele noastre, adevarul si curatia ascultarii de voia Tatalui, noi putem fi iubiti de Dumnezeu, dar nu suntem si iubitori de El.

El ne iubeste, dar noi nu-L iubim.

El ne-a socotit vrednici de incredere si ne-a pus in slujba Lui (I Tim 1, 12),dar noi nu dovedim vrednicia aceasta cu faptele noastre.4. Mantuitorul nostru Iisus Hristos a facut si a invatat voia lui Dumnezeu de la inceput si pana in ziua cand S-a inaltat la Cer, pentru ca si noi sa intelegem ca nici pentru noi slujba Evangheliei nu are un alt termen decat moartea, decat inaltarea la cer.

Oricati ani am fi lucrat, nu-s de-ajuns daca nu-s toti.

Oricate dureri am suferit, nu-s de-ajuns daca nu-s toate.

Oricate lupte am dus, nu-s de-ajuns daca n-am ajuns la sfarsit.5. Numai in ziua mortii, in ceasul trecerii la Dom-nul, in clipa inaltarii sufletului nostru la Cer, atunci am sfarsit lucrul. Atunci am terminat lupta, atunci am ispravit ce aveam de facut si de invatat.

Pana atunci nu. Pana atunci nu trebuie sa zicem niciunii si niciodata: De-ajuns! Am facut tot ce eram dator sa fac .

Fiindca, daca nu ne-am sfarsit viata, inca n-am facut tot.6. Vai de noi daca vom zice ca am facut binele de ajuns, pana n-a sosit clipa inaltarii noastre la cer. Caci, daca socotim ca avem dreptul sa ne odihnim inainte de a suna ceasul odihnei, nu vom fi vrednici de ea cand intr-adevar va veni.7. O, ce mare lucru este ca sufletul iubit lui Dumnezeu sa ramana viu dupa toate patimile indurate de la lume!Sa fie tot asa de viu si dupa patimi ca inainte de ele.

Sa fie tot asa de curat, de sfant si de adevarat si dupa iesirea din mormantul intunecos ca inainte de a ajunge la el.

Asupra lui sa nu aiba nici o putere nici judecata oamenilor, nici bataile lor, nici chiar patimile si moartea. Nimic sa nu-l schimbe, ci iubitul de Dumnezeu sa se dovedeasca a fi tot asa, un adevarat iubitor de Dum-nezeu.8. Mantuitorul a vorbit tot timpul cu apostolii Sai numai despre Imparatia lui Dumnezeu si despre lucrurile privitoare la ea.

El n-a vorbit cu ai Lui niciodata despre imparatiile lumesti, aratand prin aceasta ca, desi traia in una dintre cele mai tiranice stapaniri, El nu are nimic de a face cu ea.

Nu vorbea nici pentru ea, nici impotriva ei.

Nici nu-l lauda, nici nu-l hulea pe imparatul lumesc.

Nu-L interesa nici laudele, nici amenintarile stapa-niriiImparatia Mea nu-i din lumea aceasta a spus El. Prin urmare, imparatiile cele din lumea aceasta nu Ma intereseaza! Ele sunt pentru Mine ca si cum n-ar fi.9. Fericit invatatorul credincios care poate sa vorbeasca cu ucenicii sai numai lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu si nu despre nimic din ceea ce priveste lumea aceasta.

Atunci, daca va trebui sa patimeasca din partea lumii, el va suferi numai pentru Dumnezeu si nu pentru nimic altceva.10. Cei care va trebui sa lucreze pentru mantuirea altora trebuie mai intai ca ei insisi sa cunoasca si sa aiba aceasta mantuire. i...