Traian Dorz Slavit sa fie Domnul! O, nunta este totdeauna un prilej de cea mai mare bucurie nu numai pentru mirii care se bucura in clipa aceasta pe care au asteptat-o si care va ramane pentru ei, pentru totdeauna, cea mai frumoasa din amintirile lor, ci si pentru toti ceilalti carora, prin darul lui Dumnezeu []Traian Dorz Slavit sa fie Domnul!O, nunta este totdeauna un prilej de cea mai mare bucurie nu numai pentru mirii care se bucura in clipa aceasta pe care au asteptat-o si care va ramane pentru ei, pentru totdeauna, cea mai frumoasa din amintirile lor, ci si pentru toti ceilalti carora, prin darul lui Dumnezeu si prin legaturile pe care Dumnezeu le-a facut sa le avem atat trupeste, cat si sufleteste unii cu altii, ne-a mai daruit un prilej binecuvantat si o zi binecuvantata.

Suntem la o nunta cu totul deosebita. Nunta este intotdeauna un prilej de bucurie, numai ca oamenii au felurite gusturi si nu toti considera la fel bucuria nuntii.

Noi ne gasim la o nunta crestineasca. Spunem cu totii si ne mangaiem cu totii la gandul acesta ca suntem niste crestini, ca ne-am nascut intr-o tara crestina, ca facem parte dintr-un popor crestin, dar in viata noastra de fiecare zi si in trairea noastra suntem asa de departe de ceea ce inseamna si pretinde credinta pe care o marturisim.

Traim inca in atmosfera sarbatorii Rusaliilor. Duminica trecuta, noi am sarbatorit una dintre cele mai mari sarbatori ale anului crestin: Pogorarea Duhului Sfant. Ce inseamna asta? Este a Treia Persoana din Sfanta Treime, este Duhul Sfant. Noi repetam mereu in Credeu: Cred Intr-Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, facatorul tuturor vazutelor si nevazutelor. i-ntr-Unul Domn Iisus Hristos () i-ntru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul .

Credinta noastra crestina se intemeiaza pe aceste trei mari temelii care formeaza Una Singura Treimea Sfanta: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Toata lucrarea mantuirii lumii, a omenirii si a noastra in parte, este facuta de toata Sfanta Treime. La inceput cunoastem din Sfanta Scriptura lucrarea Tatalui, pentru ca Tatal, Fiul si Duhul erau impreuna atunci.

Tatal a lucrat si a pregatit venirea FiuluiLa venirea Domnului Iisus pentru a aduce El Jertfa rascumparatoare fara de care nu se putea mantui omenirea, Tatal si Duhul lucrau impreuna cu Fiul. In ziua Botezului Mantuitorului, si Glasul Tatalui, si aratarea Duhului Sfant au marturisit ca impreuna lucreaza cu Mantuitorul, Care a venit sa aduca mantuirea oamenilor.

Cand Mantuitorul Se pregateste sa mearga la Tatal, El a spus, in Saptamana Patimilor, ucenicilor Sai: Eu Ma duc la Tatal, dar nu va voi lasa orfani, ci va voi trimite un alt Mangaietor, pe Duhul Adevarului. Lumea nu Il cunoaste. Voi insa Il veti cunoaste, pentru ca El va fi cu voi, va fi in voi si va va calauzi in toate lucrurile; si El va va aduce aminte de tot ceea ce v-am spus Eu .

Mantuitorul S-a dus si, dupa inaltarea Sa la Cer, i-a implinit fagaduinta fata de ucenicii Sai si fata de urmasii Sai in veci: L-a trimis pe Duhul Sfant. i in Faptele Apostolilor, in cartea care urmeaza dupa Sfintele Evanghelii din Noul Testament, la inceputul ei se arata ce frumos i-a implinit Domnul Iisus fagaduinta Lui fata de urmasii Sai, trimitandu-le un Mangaietor.

La venirea Duhului Sfant s-a format cea dintai unitate crestina, atunci s-a nascut Biserica crestina. La venirea Duhului Sfant s-a nascut in omenire ceva nou: viata cea noua, semnul cel nou, omul cel nou, credinta cea noua, lumina cea noua, trairea cea noua pe care a dorit-o Dumnezeu, pe care a adus-o Hristos si pe care a facut-o Duhul Sfant.

La venirea Duhului Sfant, lumea s-a impartit in doua:cei care se intorc la Dumnezeu, se nasc din nou si devin o faptura noua, o lucrare a Luisi lumea cealalta, ramasa veche, ramasa neascultatoare, ramasa nenascu ta din nou.

La venirea Duhului Sfant s-a nascut Biserica crestina. i de la Pogorare, Duhul Sfant acest lucru il face pe pamant. Aceasta este lucrarea Duhului Sfant, Care face mereu suflete noi, comunitati noi, familii noi, vieti noi.

O lucrare a Duhului Sfant este si nunta aceasta. O lucrare de innoire, un fel deosebit pe care l-a adus cunoasterea Cuvantului Sfant al lui Dumnezeu. Cunoasterea Mantuitorului este primirea Duhului Sfant. Pentru foarte multi poate sa para aceasta o noutate si este. Asa cum a aparut chilia primei biserici pe pamant. Aceasta este lucrarea pe care o face Dumnezeu, pe care o face Duhul Sfant de atunci de cand S-a coborat, in Ziua primelor Rusalii, pana astazi si pana la sfarsit: Cunoasterea Domnului Iisus, Cuvantul Evangheliei pe care l-a adus El cand a spus: Eu am venit sa fac nu voia Mea, ci voia Tatalui. Cuvintele pe care vi le spun nu sunt Cuvintele Mele; ci Tatal, Care M-a trimis, El Insusi M-a invatat ce trebuie sa spun si cum trebuie sa vorbesc . i a marturisit mereu Cuvantul Evangheliei de la inceput, din capitolul 5 de la Matei Voia lui Dumnezeu sub toate formele pe care Tatal ni le-a dat, prin pilde, prin sfaturi, prin instiintari, prin indemnuri, la toti cei care au vrut sa asculte acest Cuvant.

Lucrarea Duhului Sfant este cea din urma lucrare care se mai face in lumea aceasta pentru mantuirea celor care vor mai asculta. Lucrarea aceasta incepuse din ziua Cincizecimii, dar Cuvantul era semanat atunci. A venit numai Duhul, Care a dat putere Cuvantului semanat, ca sa aduca rod.

E ca si cu samanta pusa in pamant. Ea sta si asteapta ploaia binecuvantata care o face sa incolteasca, pentru ca sa aduca rod. Evanghelia este semanata. Duhul Sfant este ploaia care, venind in sufletele care o primesc, face ca acest Cuvant primit in mintea noastra si in inima noastra sa aduca rod de viata noua in sufletele noastre.

Evanghelia este samanta, dar puterea care o face sa creasca, sa incolteasca este Duhul Sfant. Fara lucrarea Duhului Sfant, lucrarea Evangheliei nu are nici o putere, Cuvantul nu are nici o putere. De aceea noi am primit tot ceea ce avem nevoie ca sa putem aduce rod de viata noua si rod de mantuire prin ascultare de Dumnezeu.

Avem Cuvantul lui Dumnezeu in bisericile noastreAvem Cuvantul lui Dumnezeu in cartile noastreAvem Cuvantul lui Dumnezeu in adunarile noastreAvem Cuvantul lui Dumnezeu in cantarile noastre, in cunostinta noastra Da! Avem acest Cuvant Sfant al lui Dumnezeu!Dar, cu toate acestea, nu aduc rod de ascultare si de viata noua decat cei care primesc prin credinta lucrarea Duhului Sfant in inima lor.

Cea dintai lucrare a Duhului Sfant pe care a facut-o in lume a fost Biserica din Ziua Cincizecimii, cea dintai Biserica, din Ierusalim. De atunci si pana astazi, lucrarea Duhului Sfant se face, pentru ca este scris: El va fi cu voi si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. Va va calauzi in toate lucrurile, va va sfinti, va va mangaia, va va ajuta sa aduceti rod de viata noua, pentru implinirea Voii lui Dumnezeu .

Nunta aceasta este un rod al Duhului Sfant. Rare sunt nuntile crestinesti in poporul nostru si in Biserica noastra crestina. De ce? Pentru ca sunt rare sufletele care au primit lucrarea Duhului lui Dumnezeu si care sa lase ca Acest Duh sa aduca in viata lor si sa faca lucrarea innoirii in viata lor, lucrarea unei fapturi noi si ascultatoare de Voia lui Dumnezeu. Nu cei care zic Doamne, Doamne vor fi mantuiti a spus Domnul Iisus , ci cei care fac voia lui Dumnezeu .

Nu cei care aud Cuvantul lui Dumnezeu ci cei care implinesc acest Cuvant Sfant al lui Dumnezeu. Ni s-a spus mereu, incepand din Matei capitolul 5: Fericiti cei care flamanzesc si insetoseaza de dreptate, dupa neprihanire, caci a lor este Imparatia lui Dumnezeu .

Fericiti cei milostivi Fericiti cei facatori de pace Fericiti cei cu inima curata Fericiti cei prigoniti Fericiti cei care sufera si sunt prigoniti din pricina Numelui Meu . i Mantuitorul a mai spus: Daca te loveste cineva peste obrazul cel stang, intoarce-l si pe cel drept . Daca se judeca cineva cu tine sa-ti ia haina, tu lasa-i si camasa .

Daca-ti ia cineva cu sila ale tale, nu i le cere inapoi .

Daca te roaga cineva sa mergi cu el o mila de loc, mergi cu el doua . i iarasi a mai spus Mantuitorul: Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: Sa iubesti pe fratele tau si sa urasti pe vrajmasul tau . Dar Eu va spun: faceti bine celor ce va urasc, rugati-va pentru cei ce va prigonesc si binecuvantati pe cei ce va blestema. Pentru ca sa fiti fiii Tatalui vostru Cel din ceruri, Care face sa rasara soarele si peste cei buni, si peste cei rai; si face sa cada ploaia Sa si peste cel drept, si peste cel nedrept.

Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata vi se cuvine? i paganii fac la fel. Daca faceti bine numai celor ce va fac bine, ce lucru neobisnuit faceti? i pacatosii fac la fel. Voi faceti bine celor ce va urasc, rugati-va pentru cei ce se poarta rau cu voi, binecuvantati pe cei ce va blestema, binecuvantati si nu blestemati . Dar, Doamne Iisuse, ce grele sunt aceste lucruri pe care ni le ceri Tu! Poate, va fi raspuns Mantuitorul, dar fara ele nu se poate intra in Imparatia lui Dumnezeu! Dar cum vom putea noi face aceste lucruri? Cine le poate face oare? Prin puterea Duhului Sfant, Care va va fi dat. Numai cine-L primeste si numai cine are acest Duh Sfant, Care va va fi dat numai acela poate Acela poate sa taca, acela poate sa cedeze, sa uite, sa ierte. Cum am facut Eu, asa sa faceti si voi!Pentru ca El a avut Duhul Tatalui, ne-a facut cunoscuta Voia Tatalui si conditiile mantuirii noastre, dar ne-a spus si mijlocul prin care vom putea realiza aceste conditii fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu.

In ziua Cincizecimii, Domnul Iisus i-a implinit fagaduinta data ucenicilor Sai si a trimis de la Tatal pe Duhul Sfant, Care i-a intarit pe cei care L-au primit si L-au urmat; si au putut sa faca si ei cum a facut El, Domnul lor.

O nunta crestineasca nu-i un lucru pentru cei care traiesc in firea pamanteasca. O viata de credincios care sa ierte, sa taca, sa sufere, sa se roage pentru cei care fac raul si sa doreasca cu tot dinadinsul sa le intoarca bine, asa cum a promis si cum a cerut Mantuitorul, desigur ca nu-i lucru usor!Dar, pentru cei care au pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu, acesta este felul obisnuit si normal de a trai si implini Cuvantul lui Dumnezeu. Omul firesc insa, care traieste prin firea pamanteasca, poate sa se tot numeasca el crestin si sa se mangaie amagitor cu gandul ca si el face parte dintr-o credinta crestina Dar, daca pentru el a ierta, a tacea, a se infrana de la lucrurile rele, de la trairea in felul celorlalti oameni este cu neputinta tot asa cu neputinta va fi si sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.

Mantuirea nu-i un lucru asa de usor cum isi inchipuie oamenii! Se inseala toti cei care nu cunosc Cuvantul lui Dumnezeu si nu se adancesc in cererile Domnului si-n conditiile puse de El in Sfanta Evanghelie pentru mantuire. Pentru acestia, calea mantuirii este cale necunoscuta.

Dar, daca cineva doreste cu sinceritate si cu seriozitate sa se intereseze de propria sa mantuire, acela nu mai sta nepasator, ci cauta cu tot dinadinsul sa se convinga care este adevarul.

Oamenii usuratici si interesati promit mantuirea foarte usor si inainte. Dar Domnul promite mantuirea numai la sfarsitul vietii si numai aceluia care a ascultat Cuvantul Sfant si l-a implinit pana la capat.

Sfantul Apostol Petru, ucenicul cel mai iubit al Mantuitorului, scrie in epistolele sale: Pentru ca veti dobandi ca sfarsit al credintei voastre mantuirea sufletelor voastre . i in repetate locuri scrie: Cel care va fi credincios pana la capat va fi mantuit Cel care va rabda pana la sfarsit, abia acela va fi mantuit .

Mantuirea nu se capata la inceputul vietii, ci la sfarsitul ei, daca am dus-o la capat, daca am dus-o credinciosi si infranati, si statornici, cum a cerut si ne cere noua Cuvantul lui Dumnezeu. Pentru un om nenascut din nou, acest lucru este cu neputinta. E ca si cum ai cere roade bune la un pom salbatic inainte de a fi altoit. Dar ce normal, ce placut, ce frumos este pomul altoit, care aduce de la sine roadele bune, fara nici un efort!Altoirea pomului este nasterea din nou, este conditia pe care o cere Mantuitorul, in Ioan capitolul 3, lui Nicodim, care a venit noaptea la El. I-a zis: Trebuie sa va nasteti din nou. Daca nu se naste cineva din nou, cu nici un chip nu va putea fi mantuit. Daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu! Care apa, Doamne Iisuse? i care Duh? Nu apa cea moarta! Asta nu poate niciodata da nastere la o fiinta vie. Nu apa fireasca si lumeasca, fiindca ea nu poate niciodata naste o fiinta duhovniceasca.

In Ioan capitolul 4, Mantuitorul i-a spus care este aceasta Apa femeii samaritence: Femeie, oricine va bea din apa pe care o scoti tu din fantana iar va inseta. Dar Eu am o altfel de Apa: Apa cea Vie. Apa cea puternica. Apa cea noua. Apa cea Divina care este Cuvantul lui Dumnezeu. i cui va bea din apa aceasta, in veac nu-i va mai fi sete .

Aceasta Apa este ceea ce ne naste pe noi din nou, impreuna cu Duhul lui Dumnezeu, Care este Viata. Adica Cuvantul lui Dumnezeu! Cuvantul lui Dumnezeu pe care L-am auzit si Duhul lui Dumnezeu, Care face ca acest Cuvant sa capete in noi o intrupare, o incoltire, o rodire noua. Aceasta este operatia altoirii pomului vechi, care, din clipa cand a fost altoit si din locul unde a fost altoit, e un altul.

Asa s-a intamplat in Ziua Cincizecimii, adica in Ziua Rusaliilor, cand Duhul lui Dumnezeu a venit peste toti cei care au auzit Cuvantul. i Duhul Sfant impreuna cu Cuvantul au facut prima Biserica crestina, fiintele cele noi, cu o inima noua, cu o minte noua, cu o gandire noua, cu o simtire noua, cu o traire noua. Acesti oameni au format apoi, prin lucrarea Duhului Sfant, ceea ce s-a numit mai tarziu Biserica crestina. De-atunci si pana astazi, Cuvantul lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu fac astfel de lucrari.

Biserica crestina n-a mai trait in felul in care traia paganatatea. Omul care s-a intors la Dumnezeu si a devenit crestin, din momentul acela, el n-a mai savarsit acele fapte pe care le savarsise inainte de a fi crestin, inainte de a fi intors la Dumnezeu, inainte de a fi umplut cu Duhul Sfant.

Inainte de a primi Duhul Sfant, el mersese la adunari si la nunti lumesti cu jocuri, cu betii, cu desfranari, cu cuvinte urate si murdare, cu purtari murdare.

Inainte traise certaret, stricat, vrajmas, neascultatorDar prin primirea Duhului Sfant, dupa sarbatoarea Rusaliilor, cei care s-au nascut din nou, cei care au primit Duhul Sfant atunci au fost altfel, au lucrat altfel, au trait altfel.

Aceasta este lucrarea pe care a facut-o Duhul Sfant si Cuvantul lui Dumnezeu printre ei: nasterea din nou. Acesti oameni au avut altfel de nunti, altfel de petreceri, altfel de purtari, altfel de viata, altfel de gandire, altfel de simtire.

Ceea ce vedeti astazi aici este o lucrare a Duhului Sfant.

De-atunci si pana astazi, Duhul lui Dumnezeu asa fiinte face.

Duhul lui Dumnezeu asa nunti face, Duhul lui Dumnezeu asa lucrare face. Asa cantari face. Asa petreceri face, asa familii face si asa viata si roade aduce Duhul Sfant.

E o mare deosebire si astfel va fi pana la sfarsit intre lucrarea duhului lumii, a duhului paganatatii, a duhului rautatii si al neascultarii, a duhului necredintei si lucrarea Duhului Sfant al lui Dumnezeu, a duhului de credinta, de ascultare de Dumnezeu, de cunoastere a voii Lui. Intre cele doua tabere va fi mereu o deosebire ca intre stanga si dreapta, ca intre Cer si pamant, ca intre intuneric si lumina.

Singuri putem face deosebirea, pentru ca se mai petrec acum, chiar si in aceasta seara, si in alta parte nunti Dar ce deosebire mare este intre felul nuntilor de acolo si felul nuntii acesteia!Aceasta este nunta! Aceasta este lucrarea adevarata a Duhului lui Sfant, unde petrece si Dumnezeu cu bucurie, unde Cuvantul lui Dumnezeu are pret, unde este cautata voia lui Dumnezeu, unde prezenta lui Dumnezeu petrece fericita intre noi. Asa cum a promis Mantuitorul nostru Scump: Oriunde doi sau trei vor fi adunati in Numele Meu, si Eu voi fi acolo. Cum vei petrece, Doamne Iisuse? Prin Cuvantul Meu si prin Duhul Meu. Oriunde se marturiseste Cuvantul lui Dumnezeu cel Adevarat, va fi si Duhul Meu; si prezenta Mea va da binecuvantare tuturor celor care vor fi si care vor lua parte acolo.

Nu simtim noi oare prezenta lui Dumnezeu aici?Nu simtim noi prezenta Duhului Sfant? Ganditi-va cand luati parte la astfel de nunti! Dar ganditi-va si cand luati parte la celalalt fel de nunti: nu simteati acolo puternic prezenta diavolului? Se simte duhul rau, care se manifesta prin tot felul de vorbe murdare, de gesturi murdare, de atitudini si de comportari murdare, venite prin mintile tulburate si infierbantate de bauturi. Satan era acolo, pentru ca acolo este si mediul lui, era duhul lui cel care petrecea, era felul de petrecere dorit si cerut de el.

Dar cat de puternic simtim noi aici prezenta Duhului lui Dumnezeu, Care sta cu bucurie si petrece in mijlocul celor ce Il iubesc pe El, care sunt adunati in Numele Lui si care se desfateaza cu Cuvantul Lui, cu cantarile care-L slavesc pe El, cu rugaciunile prin care a fost chemat El si cu toata atmosfera aceasta de bucurie si de relaxare duhovniceasca. i [vedem] ce s-a facut in lume o data cu venirea Duhului Sfant din Ziua de Rusalii, cand s-a nascut Biserica crestina, si apoi, prin aceasta Biserica, cum s-a impartit Cuvantul Sau, cunoasterea Sa, iubirea Sa, pretuirea Sa in lumea intreaga, pana la marginile pamantului.

Acest lucru il face Duhul lui Dumnezeu in oricare suflet care primeste acest Duh si vrea sa asculte de indrumarea Lui. Cea dintai lucrare pe care o face Duhul lui Dumnezeu acolo unde este primit este ceea ce a facut si in Ziua de Rusalii in Ierusalim: o nastere din nou. A aruncat un foc care s-a aprins, a aruncat o samanta care a incoltit, a altoit o vita noua care a prins viata si a adus roade noi.

In viata multora de aici, Duhul Sfant al lui Dumnezeu a facut aceasta lucrare. Cea mai mare parte dintre cei ce sunt aici au simtit in viata lor ce s-a petrecut in momentul altoirii unui pom salbatic A venit un cutit si a taiat A venit apoi o mana si a adus o mladita noua si a fixat-o acolo, a legat-o si i-a pus o alifie. i aceasta a fost harul si puterea lui Dumnezeu care au facut apoi ca, in butucul vechi, sa prinda mladita cea noua. Acolo se cunoaste si coaja, nu numai rodul.

Acest lucru se petrece in viata cui primeste Cuvantul lui Dumnezeu si doreste cu adevarat sa aduca roade vrednice de mantuire, fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, nici nu va mosteni Imparatia Lui. Exista o data, o clipa si pomisorul o stie cand s-a produs in viata lui altoirea, nasterea din nou. i noi, cei care prin nasterea din nou am avut o astfel de clipa in viata noastra, stim si ramane neuitata pentru noi pe totdeauna clipa in care Dumnezeu a facut cu Mana Lui aceasta lucrare minunata, aceasta schimbare minunata care s-a produs de atunci in viata noastra.

Pentru mine ramane neuitata pentru vecii vecilor ziua de 8 iunie 1930, cand in viata mea s-a petrecut aceasta nastere din nou. Aveam aproape 15 ani Mi aduc si azi aminte ce minunata a fost aceasta zi cand Cuvantul lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfant, a facut aceasta altoire noua si, dintr-un pomisor salbatic, cum eram, Dumnezeu a facut schimbarea aceasta care m-a facut sa fiu un copil al Lui, o fiinta noua. De-atunci au trecut atatia aniSlava lui Dumnezeu pentru toate! Pomul nu are nici un merit ca s-a produs in viata lui o innoire care i-a schimbat toata structura lui si a facut ca pomul salbatic cum era pana in clipa aceea de atunci incolo sa devina un pom bun, altoit, care sa se straduiasca sa aduca roade bune.

Tot meritul este al Mainilor care au venit si au facut operatia aceasta. Tot meritul este al lui Dumnezeu! Oricare dintre noi care am trecut prin operatia aceasta a nasterii din nou si de altoire duhovniceasca stim ca tot meritul si toata slava se cuvin lui Dumnezeu, pentru ca de la El si prin El, si pentru El a venit minunea care a facut aceasta transformare. E ceea ce s-a facut in Ierusalim in Ziua Rusaliilor!Minunea aceasta se repeta de fiecare data cand un suflet primeste in el lucrarea Duhului Sfant, operatia altoirii, care se face in inima lui si prin mintea lui. O minte noua si o inima noua alcatuiesc omul cel nou, care schimba din temelie tot felul lui de a fi. Toata gandirea si toata simtirea unui om in care Duhul Sfant a facut nasterea din nou s-a schimbat de atunci. i continua sa ramana pentru totdeauna innoite, de atunci si pana la sfarsit.

Vai de pomul care, dupa ce a fost altoit, n-a luptat el insusi sa nu mai dea pe dedesubt lastarii din firea lui cea veche, care dupa aceea sa inabuse lastarii cei noi si sa-i faca sa se usuce. In viata noastra se petrece acest fenomen negativ, dureros, trist, amarApuca omul odata pe calea lui Dumnezeu si simte in viata lui dorinta sa faca binele, dar aceasta dorinta curand ajunge sa fie inabusita, pentru ca, asa cum ati vazut ca se intampla de obicei, pe dedesubtul altoirii incep sa dea lastarii din vechea fire, salbatica. i, cu cat sunt ingaduiti sa creasca acestia, cu atata slabesc lastarii cei noi, pana ce se usuca, desi incepusera si ei sa creasca. Dar, pentru ca nu au fost ingrijiti si lasati sa creasca, curand s-au uscat. i omul acesta pentru totdeauna nu va mai ajunge sa rodeasca, niciodata.

Acum insa nu vom vorbi despre acestia, ci vorbim mai departe despre cei care au primit in viata lor altoiul cel bun si se straduiesc sa aduca roade bune pana la sfarsit.

Aceasta este conditia, singura conditie, dar conditia absolut necesara pentru oricine vrea sa se mantuiasca, sa-si lase viata lui in Mainile lui Dumnezeu: Cuvantul cel Sfant si Duhul cel Sfant sa faca operatia innoirii, dupa care apoi sa inceapa sa aduca un rod nou si o viata noua.

In viata poporului nostru, la data de 1 ianuarie 1923, s-a petrecut o operatie a unei astfel de altoiri, facute de Mana lui Dumnezeu prin lucrarea minunata a unui trimis al lui Dumnezeu care a fost profetul neamului nostru. Omul ales de Dumnezeu si trimis sa faca in mijlocul poporului nostru o minunata lucrare de altoire duhovniceasca a fost Parintele Iosif Trifa, care, prin puterea Harului lui Dumnezeu, a altoit in tulpina poporului nostru si a Bisericii noastre Lucrarea aceasta a Oastei Domnului, care de atunci a inceput sa aduca roade noi si binecuvantate: nunti noi, botezuri noi, parastase noi, aniversari noi, cantari noi, oameni noi, petreceri noi, bucurii noi, intre care este si aceasta pe care o sarbatorim.

Inainte de a veni Lucrarea Oastei Domnului, nu era asa ceva in tara noastra. De pe vremea Sfantului Ioan Gura de Aur, poate ca in Biserica noastra crestina nu s-a mai facut o asa de frumoasa lucrare de evanghelizare, de innoire duhovniceasca, de transformare a obiceiurilor noastre rele, a practicilor noastre in niste obiceiuri si practici duhovnicesti, evanghelice si crestine.

Traiam si noi, cand nu era aceasta Lucrare, cum traiesc si ceilalti oameni: fara de Dumnezeu si fara de nadejde in lume, in mijlocul pacatelor, mergeam spre prapad, traiam in intuneric si nu ne dadeam seama in ce urgie, in ce orbie si in ce nenorocire eram.

Aduceti-va aminte sau stiti bine cum se faceau privegherile noastre la morti E ingrozitor numai sa te gandesti: in timp ce intr-o casa de jale, in sicriu, era o fiinta scumpa din familia aceea si un suflet crestin din Biserica noastra, care trecea in fata lui Dumnezeu la judecata vesnica, la pedeapsa sau la bucuria vesnica, crestinii care se adunau acolo, ce cuvinte, ce obiceiuri, ce purtari [aveau], ce lucruri murdare, inspaimantatoare, ingrozitoare si pentru un pagan care e obisnuit sa respecte, intr-un anumit fel, cultul lor! Ce sa mai vorbim despre momentele in care ar trebui sa fim cutremurati, patrunsi, cum spune la sfanta noastra Biserica: Cu frica lui Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa ne apropiem de acest moment si sa traim aceste momente. Caci traiam fara respect si fara nici o frica de tot ceea ce era cu voia lui Dumnezeu sau de atmosfera momentului care se crease acolo.

Acum, prin aceasta Lucrare, Dumnezeu a randuit in fiinta neamului nostru si a credintei noastre altfel de umblare, altfel de cantari In alt fel se face acum inmormantarea, privegherea mortilor nostri iubiti. In alt fel se fac parastasele: fara bauturi, fara practici paganesti, ci in respect fata de Dumnezeu, prin cinstirea momentului, potrivit Cuvantului si Voii lui Dumnezeu.

Iata in ce fel se faceau nuntile fratilor nostri crestini de la inceput! Asa ca aceasta! Vorbim despre Cuvantul lui Dumnezeu si cei doi miri vazuti inchipuie asa de minunat pe Hristos si Biserica Sa, cum spun Sfintele noastre Evanghelii si citirile de la cununia religioasa.

Mirele Il simbolizeaza pe Hristos, iar mireasa Biserica Sa.

Asa vorbeste Sfantul Apostol Pavel despre taina aceasta, ca nu stii unde este vorba despre Hristos si despre Biserica si unde este vorba despre mire si mireasa lui. Asa taina minunata considera Dumnezeu nunta. Asa au considerat o inaintasii nostri scumpi si asa au considerat-o primii nostri crestini.

Dar, cu trecerea vremurilor, popoarele pagane au venit si ne-au robit, ca aproape 1000 de ani nici nu ne cunosteam istoria, decat din cioburi, din pietre, din ruine, din morminte. Mia aceasta de ani cand au trecut peste noi popoarele pagane a nimicit bunele obiceiuri ale parintilor nostri de la inceput credinciosi. i au facut ca noi sa imprumutam obiceiuri paganesti care in unele locuri rezista si exista pana azi.

Slavit sa fie insa Numele cel Sfant al lui Dumnezeu, Care S-a indurat de poporul nostru si de Biserica noastra si a adus coborarea Duhului Sfant si a creat minunea pe care o vedeti, ca sa avem noi astfel de nunti.

Ce usor poate sa faca deosebirea un suflet atent si serios [si sa-si dea seama] care este adevarata nunta sanatoasa si care nu este! Care este nunta cu adevarat crestineasca si care este paganeasca. Daca suntem noi crestini sau nu mai suntem cand iubim sau nu iubim acele nunti si petreceri duhovnicesti.

Tot asa se poate face deosebirea intre privegherile unora si privegherile altora de la mort. Sau la parastasele unora si ale altora de la cinstirea mortilor nostri si de la cinstirea acelor porunci pe care Mantuitorul nostru le-a lasat: Voi, cand dati o masa, chemati pe cei care nu au cu ce sa va intoarca inapoi: pe cei neputinciosi, pe cei bolnavi, pe cei lipsiti i, pentru ca ei nu au cu ce sa va rasplateasca, va va rasplati Tatal vostru Care este in Ceruri .

Noi ii chemam pe cei satui, sa-i saturam pe cei satui, si-i umplem pe cei plini Iar langa noi, saracul, lipsitul, orfanul, bolnavul stau si sufera. i in Ziua Judecatii, sa nu ne miram ca Domnul ne va spune si noua: Mergeti de-a stanga, pentru ca am fost flamand si voi nu M-ati saturat; voi ati saturat pe cei satui. Am fost gol si nu M-ati imbracat; ati imbracat pe cei plini . i astfel, in Ziua Judecatii, vom vedea ca la Judecata aceea nu este vorba despre cei credinciosi si despre cei necredinciosi, ci este vorba tocmai despre cei care L-au cunoscut pe Dumnezeu si au stiut sa faca binele, dar numai unii l au facut, iar altii nu l-au facut.

Domnul Iisus spune in Matei capitolul 25 ca nu va zice celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, criminalilor, talharilor, hotilor . Nu lor le va zice, pentru ca ei vor fi de mult dusi acolo unde isi au locul Ci le va spune celor ce puteau sa faca binele si nu l-au facut. Acestia sunt cei care au cunoscut Cuvantul lui Dumnezeu si puteau sa faca binele, dar nu l-au facut. i va zice celor de-a dreapta: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, ca voi ati stiut sa faceti binele si l-ati facut .

Aceasta este rasplata! Deci este vorba despre nasterea din nou si despre roadele nasterii din nou, care trebuie sa se vada nu numai in roadele fiecarui individ, ci si in viata familiei nascute din nou, si in viata Bisericii nascute din nou, si in viata adunarii nascute din nou.

Acolo unde sunt oameni nascuti din nou, adica lucrarea Duhului Sfant si a Cuvantului Sfant, acolo sunt astfel de roade, sunt astfel de petreceri, acolo sunt astfel de nunti. Dar toate acestea sunt straine, departe de celelalte petreceri lumesti, de cele paganesti pline de jocuri, de betii, de cuvinte urate, care sunt rodul firii pamantesti, firii celei vechi, rodul vietii fara de Dumnezeu, care nu va avea niciodata dreptul la mantuire Niciodata!Pentru ca iar este scris: Cine zice ca traieste cu Iisus trebuie sa traiasca si el cum a trait Iisus . Daca nu va veti naste din nou, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia lui Dumnezeu . De multe ori Mantuitorul a spus aceste cuvinte. Altadata a luat un copilas, l-a ridicat in mijlocul multimii si a spus: Adevarat, adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu veti fi ca acesti copilasi, nicidecum nu veti vedea Imparatia lui Dumnezeu .

Sa stiti: Gura lui Dumnezeu, Gura Mantuitorului a spus nici mai mult, nici mai putin decat este absolut necesar ca noi sa facem. Oricine nu pretuieste, oricine nu asculta, oricine nu implineste intocmai acest Cuvant, sa stiti si sa nu ne inselam: cu nici un chip, decat cu acest chip vom vedea Imparatia lui Dumnezeu. Oricine vrea sa intre pe o alta usa se insala singur si aceasta va vedea-o in clipa cand se va arata ca Dumnezeu nu S-a lepadat de Cuvantul Sau si nici nu Se...