N-am vrut sa fiu ca apa ce, dusa, nu mai vine,nici ca si norii toamnei ce trec si nu mai vin,nici ca un vis ce pleaca uitandu-si visatorul,nici ca nimic ce lasa un neintors alin Am vrut, ca randunica, sa-ntorc de orice datac-o noua primavara la locul neuitat,ca soarele ce-ntoarce in orice dimineatac-o fata []N-am vrut sa fiu ca apa ce, dusa, nu mai vine,nici ca si norii toamnei ce trec si nu mai vin,nici ca un vis ce pleaca uitandu-si visatorul,nici ca nimic ce lasa un neintors alin Am vrut, ca randunica, sa-ntorc de orice datac-o noua primavara la locul neuitat,ca soarele ce-ntoarce in orice dimineatac-o fata fericita spre unde-i asteptatDar n-am fost ca nici una din cate pot sa plece,ci-am fost cum e iubirea cu foc ascuns si mutce nu se poate smulge sa plece niciodata,ci arde pan-la moarte tot unde s-a nascut.

Atatia ani, Iisuse! Cate plecari si lupte,iar eu sunt tot cu Tine, mergand spre-acelasi elAcesta-i tot avutul ce mi-a ramas pe lume, dar tot ce-am dat pastrandu-l e fum pe langa el.

TRAIAN DORZ din Cantarea Cantarilor mele , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014