A ÎNVĂŢA ŞI A FACE… ( IV )
Am citit despre un calugar de la o manastire ca, dorind sa invete, a cerut sfatul unui duhovnic din apropierea sa si acesta s-a oferit sa-i dea lectii. Au inceput cu psalmii de rugaciune, ajungand la versetul: Pune, Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele! Atunci calugarul a incetat si multa []Am citit despre un calugar de la o manastire ca, dorind sa invete, a cerut sfatul unui duhovnic din apropierea sa si acesta s-a oferit sa-i dea lectii. Au inceput cu psalmii de rugaciune, ajungand la versetul: Pune, Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele! Atunci calugarul a incetat si multa vreme nu s-a mai dus la lectii. Intre timp s-au intalnit, iar duhovnicul il intreba pe calugar: De ce n-ai mai venit la lectii? Pentru ca n-am reusit inca sa fac ceea ce m-ati invatat la ultima lectie raspunse calugarul.
Fiti implinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori, inselandu-va singuri (Iac 1, 22), trecand prin Sf. Scriptura ca o porunca sfanta, pe care implinind-o, folosim rasplata vietii vesnice. Trece ca un imperativ al tuturor vremilor, de dragoste pentru dragoste, ca sa fim mutati de pe acum in tara dragostei.
Fapta buna e ca bobul sanatos in spicul imbelsugat. i toate boabele la un loc formeaza rodul binecuvantat care hraneste cu indestulare.
Cine ar putea cantari faptele cele bune, care zilnic asteapta sa fie implinite?Dragul meu frate si impreuna-lucrator in via Domnului! Imi amintesc prea bine de o seara cand o femeie ce nu facea parte din corpul israelit al adunarilor noastre, o renegata, prin intermediul catorva surori, deocamdata inca de ale noastre, ce de multa vreme si-au deschis inima spre invatatura ei, s-a strecurat in mijlocul nostru ca o umbra sumbra, inexplicabila, purtand o haina lunga si modesta, ca sa para cat mai smerita si mai sfanta. De teama unui eventual regres in activitatea noastra duhovniceasca, surorile noastre mai tinere, care mai participasera la schimburi de pareri, regretau la inceput prezenta lor la inca unul nedorit. Dar mai tarziu, dupa ce toate s-au lamurit si apele s-au limpezit, se bucurau ca au fost invrednicite de Domnul sa participe la o asa adunare plina de biruinta a Evangheliei Domnului Iisus. Au ramas pline de pace, bucurandu-se in inima si constiinta lor.
Biserica Domnului pana la sfarsitul existentei sale are nevoie, si pana-n vesnicii, de suflete credinciose, gata oricand si pentru plug si pentru jertfa, eroi si martiri care sa lucreze, dar sa o si pazeasca.
Acestia sunt corpul marilor jertfitori pentru Iisus cel Rastignit, Marele nostru Dumnezeu si Mantuitor, sunt raspanditori de vesti bune ai dragostei sublime, ai biruintei prin Cruce si mostenitori ai invierii.
Privind in urma, la multele conversatii de acest fel avute in scurta mea calatorie, ma gandesc la Mantuitorul si la cuvintele Lui: Satana a cerut sa va cearna i, Doamne, deasa-i sita lui si cat de felurita! Cand se pare ca lucrurile merg bine, satana a si pregatit atacul. Pe unii, care i se pare ca-s mai de temut pentru iad, ii leaga de o neputinta, pe altii ii pironeste de o cruce, pe altii ii pironeste de un terus, apoi, prin lanurile inflorite trimite vulpile lui infometate, dornice sa mistuie tot ce intalnesc in cale, sa dezbine, sa prapadeasca, sa imprastie scumpa agonisita, tot ce s-a castigat cu jertfa, cu osteneala, cu lacrimi, cu sange si, daca este cu putinta, sa rapeasca chiar pe cei alesi.
Mi se sfasie inima de durere cand privesc in urma la multele adunari pustiite si suflete dezradacinate, mutate si inghetateSfantul Evanghelist ne mai arata un caz similar cu pescarul care, aruncand navodul in mare, prinde tot felul de pesti. Dar in navod nu intra numai pesti, ci si broaste si chiar serpi. Dupa aceea, pescarul trage la mal, face alegerea, si tot ce nu-i de pastrat arunca din nou in mare.
Cu navodul Evangheliei, s-au facut mari progrese sufletesti. Multe pescuiri minunate s-au facut. Dar, vai! Satana de fiecare data nu s-a lasat batut de tot. A alergat in fel si chip sa smulga ceea ce mai poate. Pentru biruinta deplina a Evangheliei, mare rol il au puterea credintei, rugaciunea si lipsa pricinilor de sminteala. Sminteala trebuie sa vina, nefiind legitima. Pentru slabiciunea unora care n-au...
Fiti implinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori, inselandu-va singuri (Iac 1, 22), trecand prin Sf. Scriptura ca o porunca sfanta, pe care implinind-o, folosim rasplata vietii vesnice. Trece ca un imperativ al tuturor vremilor, de dragoste pentru dragoste, ca sa fim mutati de pe acum in tara dragostei.
Fapta buna e ca bobul sanatos in spicul imbelsugat. i toate boabele la un loc formeaza rodul binecuvantat care hraneste cu indestulare.
Cine ar putea cantari faptele cele bune, care zilnic asteapta sa fie implinite?Dragul meu frate si impreuna-lucrator in via Domnului! Imi amintesc prea bine de o seara cand o femeie ce nu facea parte din corpul israelit al adunarilor noastre, o renegata, prin intermediul catorva surori, deocamdata inca de ale noastre, ce de multa vreme si-au deschis inima spre invatatura ei, s-a strecurat in mijlocul nostru ca o umbra sumbra, inexplicabila, purtand o haina lunga si modesta, ca sa para cat mai smerita si mai sfanta. De teama unui eventual regres in activitatea noastra duhovniceasca, surorile noastre mai tinere, care mai participasera la schimburi de pareri, regretau la inceput prezenta lor la inca unul nedorit. Dar mai tarziu, dupa ce toate s-au lamurit si apele s-au limpezit, se bucurau ca au fost invrednicite de Domnul sa participe la o asa adunare plina de biruinta a Evangheliei Domnului Iisus. Au ramas pline de pace, bucurandu-se in inima si constiinta lor.
Biserica Domnului pana la sfarsitul existentei sale are nevoie, si pana-n vesnicii, de suflete credinciose, gata oricand si pentru plug si pentru jertfa, eroi si martiri care sa lucreze, dar sa o si pazeasca.
Acestia sunt corpul marilor jertfitori pentru Iisus cel Rastignit, Marele nostru Dumnezeu si Mantuitor, sunt raspanditori de vesti bune ai dragostei sublime, ai biruintei prin Cruce si mostenitori ai invierii.
Privind in urma, la multele conversatii de acest fel avute in scurta mea calatorie, ma gandesc la Mantuitorul si la cuvintele Lui: Satana a cerut sa va cearna i, Doamne, deasa-i sita lui si cat de felurita! Cand se pare ca lucrurile merg bine, satana a si pregatit atacul. Pe unii, care i se pare ca-s mai de temut pentru iad, ii leaga de o neputinta, pe altii ii pironeste de o cruce, pe altii ii pironeste de un terus, apoi, prin lanurile inflorite trimite vulpile lui infometate, dornice sa mistuie tot ce intalnesc in cale, sa dezbine, sa prapadeasca, sa imprastie scumpa agonisita, tot ce s-a castigat cu jertfa, cu osteneala, cu lacrimi, cu sange si, daca este cu putinta, sa rapeasca chiar pe cei alesi.
Mi se sfasie inima de durere cand privesc in urma la multele adunari pustiite si suflete dezradacinate, mutate si inghetateSfantul Evanghelist ne mai arata un caz similar cu pescarul care, aruncand navodul in mare, prinde tot felul de pesti. Dar in navod nu intra numai pesti, ci si broaste si chiar serpi. Dupa aceea, pescarul trage la mal, face alegerea, si tot ce nu-i de pastrat arunca din nou in mare.
Cu navodul Evangheliei, s-au facut mari progrese sufletesti. Multe pescuiri minunate s-au facut. Dar, vai! Satana de fiecare data nu s-a lasat batut de tot. A alergat in fel si chip sa smulga ceea ce mai poate. Pentru biruinta deplina a Evangheliei, mare rol il au puterea credintei, rugaciunea si lipsa pricinilor de sminteala. Sminteala trebuie sa vina, nefiind legitima. Pentru slabiciunea unora care n-au...
